Procesul de formare a unui obicei începe de obicei prin asociere. Acest lucru înseamnă că obiceiurile se dezvoltă atunci când se asociază un anumit comportament cu un anumit context sau semnal. De exemplu, e posibil să asociezi periajul dinților cu spălarea feței dimineața sau cu sunetul de alarmă care te trezește. Atunci când această asociere devine repetată, creierul începe să creeze o conexiune între semnalul sau contextul respectiv și comportamentul respectiv. De fiecare dată când ești expus la acel semnal sau context, te simți motivat să efectuezi acțiunea asociată.
Repetiția joacă, de asemenea, un rol crucial în formarea obiceiurilor. Cu cât este repetat mai des un anumit comportament, cu atât devine mai automatizat și mai înrădăcinat în rutina zilnică. Creierul formează legături neuronale puternice în cadrul rețelelor neuronale responsabile de acel comportament și, astfel, acțiunea devine mai ușor de realizat fără efort sau gândire conștientă.
Cu toate acestea, este important să știi că formarea și schimbarea obiceiurilor nu se limitează doar la asociere și repetiție. Alți factori, cum ar fi motivația, recompensele și mediul înconjurător, pot influența, de asemenea, formarea și menținerea obiceiurilor. De exemplu, recompensele pozitive, cum ar fi o senzație plăcută sau un sentiment de satisfacție, pot consolida obiceiurile și pot face mai probabilă repetarea lor în viitor. În același timp, modificarea mediului înconjurător sau stabilirea unor noi semnale și contexte poate ajuta la schimbarea obiceiurilor existente sau la formarea unor obiceiuri noi.