Pleci la ora 18 de la birou sau poate chiar chiar mai devreme?
Te bucuri maxim ca poți face asta!
Doar că ajungi acasă și începe schimbul doi.
Ce mâncăm? Cine ajunge la cumpărături? Mama trebuie sunată. Copilul are o problem de rezolvat. Partenerul vrea să discutați ceva. Mai este și programarea aceea pe care ai uitat s-o faci.
Iar undeva, între toate astea, apare un mesaj de la job. „Doar o întrebare scurtă…”
Dacă ne-am uita doar la pontaj, am putea spune că nu muncești exagerat.
Dar organismul nu citește pontajul. El răspunde la solicitare.
Mi se pare importantă o nuanță când vorbim despre burnout.Conform OMS, prin ICD-11 (Clasificarea Internațională a Bolilor), burnout-ul este un sindrom cauzat de stresului cronic de la locul de muncă care nu a fost gestionat cu succes.
Așadar, nu ar fi corect să spunem că problemele de acasă „produc burnout” în lipsa componentei profesionale. Dar viața noastră nu funcționează în sertare separate.
Cercetarea Work–nonwork conflict and burnout publicată în Human Relations, a analizat conflictul dintre muncă și viața personală. S-a ocupat de legătura dintre ambele direcții ale conflictului muncă-viață personală și subscalele sindromului de burnout. Conflictul este bidirecțional și distructiv. Analizarea adulților angajați în studiu, din medii culturale diferite, analiza a demonstrat că această corelație dintre conflictul de roluri și burnout nu este un fenomen izolat sau specific unei singure culturi corporatiste, ci o vulnerabilitate umană universală în fața stresului cronic de rol.
Burnout-ul nu poate fi tratat eficient dacă privim angajatul doar în cele 8 ore de la birou. Situațiile în care munca interferează cu viața personală, cât și cele în care responsabilitățile personale interferează cu munca sunt asociate cu epuizarea emoțională și cinismul.
Cu alte cuvinte, resursele cu care facem față zilei sunt ale fiecăruia dintre noi. Managerul care ia decizii toată ziua este aceeași femeie care seara organizează casa. Femeia care gestionează tensiunile unei echipe este aceeași care poate avea un părinte sau copil bolnav. Cea care susține emoțional oamenii de la job este aceeași care, ajunsă acasă, poate continua să susțină emoțional familia. Rolurile se schimbă.
Sistemul nervos nu se resetează automat odată cu ele.
Și atunci problema nu mai este doar: „Câte ore muncesc la job?”
Poate că merită să ne întrebăm și:
Câte dintre roluri îmi cer permanent să coordonez, să rezolv, să anticipez, să am grijă și să fiu disponibilă?Pentru că uneori nu există o singură piatră foarte grea în “rucsacul vieții”.
Există roluri diferite, purtate de același om.
Iar între ele tot mai puțin spațiu pentru recuperare.
Formula Las~Împart~Amân, poate aduce o alegere, o fantă de respiro pentru micro-recuperare zilnică. Poate fi o activitate făcută doar pentru plăcere sau spațiu pentru somn, mișcare, respirație sau relaxare. Mai domolesc ruminația.