Ieri vorbeam cu o prietenă și îmi povestea cât de mult o pasionează proiectul la care lucrează:
„Sunt atât de entuziasmată de ceea ce fac, încât nici nu-mi mai vine să mă culc seara. Stau tot timpul cu telefonul în mână. Acum și AI-ul mă ajută enorm. Pot să-mi duc proiectul mai departe, pot să încerc idei noi, să rezolv lucruri pentru care înainte aveam nevoie de mult mai mult timp. Nici nu-mi vine să mă culc seara, atât de entuziasmată sunt!”
Apoi m-a întrebat cu un zâmbet larg
“Crezi că în ritmul ăsta, aș putea ajunge la burnout?”
Întrebarea ei mi s-a părut foarte bună.
Pentru că, de obicei, asociem epuizarea cu munca făcută sub presiune, cu obligațiile, termenele-limită și lucrurile pe care nu avem de ales decât să le facem.
Dar ce se întâmplă când presiunea nu vine din exterior, ci din propria dorință de a continua ceva ce ne place enorm?
I-am spus că entuziasmul este un lucru bun. Ne dă energie, motivație și satisfacția de a construi ceva care contează pentru noi. Dar faptul că ne place ceea ce facem nu înseamnă că organismul nu mai are nevoie de odihnă.
În psihologie există o distincție interesantă între pasiunea armonioasă și pasiunea obsesivă. Prima ne permite să ne implicăm profund într-o activitate, păstrând loc și pentru celelalte aspecte ale vieții. În cea de-a doua, activitatea începe să ne ocupe tot mai mult spațiu mental și ne devine dificil să ne desprindem de ea, chiar și atunci când ar fi nevoie să ne oprim.
Cercetările au identificat legături între felul în care trăim pasiunea pentru muncă, capacitatea de recuperare și epuizarea emoțională. Iar somnul este una dintre acele resurse pe care nu le putem negocia la nesfârșit. Poți fi foarte motivată, poți avea idei extraordinare și poți simți că ai energie să lucrezi încă două ore. Dar dacă, seară după seară, reduci timpul de somn pentru a continua, în timp, încet, încet lipsa somnului suficient poate afecta atenția, dispoziția și capacitatea de recuperare.
Și iată paradoxul: tocmai proiectul care îți aduce atâta bucurie poate ajunge să îți consume resursele de care ai nevoie pentru a-l duce mai departe. Nu i-am spus prietenei mele să își tempereze entuziasmul.
I-am propus doar să se observe:
poate lăsa telefonul deoparte sau e dependentă de el ?doarme suficient ?își poate lua o pauză fără sentimentul că pierde ceva important?Rămâne de văzut.
Nu trebuie să renunțăm la ceea ce ne pasionează ca să avem grijă de noi.
Avem însă nevoie de suficiente resurse pentru a rămâne sănătoși să ne putem bucura de acel lucru și peste un an sau mai mulți ani, nu doar azi.
Ți s-a întâmplat să fii atât de prinsă cu entuziasm într-un proiect care te pasiona, încât să amâni somnul sau odihna pe termen lung?