Ai auzit de experimentul Hawthorne?
În urmă cu aproape 100 de ani, un grup de cercetători au desfășurat un studiu în fabrica Western Electric din Hawthorne, Illinois, cunoscut astăzi drept experimentul Hawthorne.
Scopul experimentului?
Să afle dacă lumina mai puternică ajută muncitorii să lucreze mai bine. Cercetătorii au mărit lumina, iar productivitatea a crescut. Apoi, au scăzut lumina, iar productivitatea a crescut din nou. Ei au încercat și alte schimbări, precum pauze mai dese.
Surprinzător, rezultatul a fost același: productivitatea a continuat să crească.
Cum era posibil?
Cercetătorii, conduși de psihologul Elton Mayo, au înțeles la final că schimbarea importantă nu era lumina sau pauzele. Era faptul că oamenii simțeau că cineva era interesat de ei. Erau observați, întrebați, ascultați. Simțeau că munca lor contează.
Această concluzie avea să schimbe felul în care se înțelege motivația la locul de muncă.
De atunci, psihologia organizațională a arătat în repetate rânduri că performanța nu este influențată doar de salariu, beneficii sau condițiile fizice de lucru.
Este influențată și de o nevoie profund umană, aceea de a fi văzut.
Iar de aici începe, de multe ori, povestea oboselii psihice cronice.
Pentru că atunci când depui efort zi după zi, iar acest efort rămâne invizibil, sistemul nervos nu înregistrează doar consumul de energie. Înregistrează și lipsa de sens, lipsa de apartenență și lipsa de recunoaștere.
Nu te prăbușești psihic într-o singură zi.
Te consumi puțin câte puțin.
Până când corpul începe să vorbească prin ceea ce mintea a încercat mult timp să ignore: insomnii, iritabilitate, dureri de cap recurente, dificultăți de concentrare, răbdare tot mai puțină cu cei de acasă.
Și uite așa burnoutul nu începe întotdeauna de la prea multă muncă.
Cu alte cuvinte, recunoașterea este “lumina” în care oamenii pot crește.
Aceasta este o lecție importantă pe care ne-a lăsat-o experimentul Hawthorne. Oamenii nu au nevoie doar de obiective clare. Au nevoie să simtă că ceea ce fac este văzut și că ei, ca oameni, contează.
De ce reacționează creierul atât de puternic atunci când se simte ignorat, chiar dacă nu există niciun pericol fizic?