Pare un sfat sănătos, ajută să-ți protejezi viața personală.

Pare că tot ce ai de făcut este să închizi laptopul, să intri pe ușă și să schimbi starea.

Doar că sistemul nervos nu funcționează ca un întrerupător.

Nu poți trece instantaneu de la presiune, termene-limită, decizii, conflicte și trafic la calm, disponibilitate emoțională și răbdare.

Poți ajunge acasă, dar mintea ta să fie încă la conversația cu managerul.

Apoi poți sta la masă cu familia, dar corpul să rămână încordat cu gândul la ce ai mâine de rezolvat. Poți încerca să te relaxezi, dar să te irite orice întrebare, orice zgomot sau orice lucru care mai trebuie rezolvat acasă.

Iar când nu reușești să „lași munca la ușă”, apare uneori și vinovăția ….. Nu mai am răbdare cu cei de acasă!

Problema nu este întotdeauna că nu știi să te detașezi și nici că nu asculți sfaturile.

Uneori ai stat prea mult într-o stare de alertă, iar corpul și creierul tău nu au avut timpul și condițiile necesare pentru a reveni la siguranță și calm.

Dar cred că a-i spune unei femei epuizate „relaxează-te” este prea puțin, dacă nu știe cum să facă practic asta și să închidă, treptat, bucla stresului acumulat peste zi. Partea bună este că se poate învăța. Sunt obiceiuri noi care odată puse în practică aduc un aer proaspăt în stilul de viață.

E nevoie de o tranziție între rolul profesional și viața de acasă: câteva minute de liniște, respirație, mișcare, un duș sau pur și simplu permisiunea de a nu răspunde imediat tuturor solicitărilor ce vin către tine.

Pentru că nu este suficient să ajungi acasă. Este important să îi dai și corpului tău timp să înțeleagă că ziua de muncă s-a încheiat.

Tu ce sfat ai primit și te-a ajutat (sau nu) atunci când ajungeai acasă obosită, dar simțeai că mintea ta era încă la serviciu și nu mai aveai răbdare cu cei de acasă?